Prof. Dr. Călin Giurcăneanu, Dr. Ioana Popescu

Verucile ano-genitale (condiloame acuminate) sunt manifestarea clinica a infecţiei cu HPV (Human Papilloma Virus).
Se cunosc până în prezent peste 100 de subtipuri ale acestui virus, dintre care, importanţa majoră pentru regiunea genitală, o deţin tulpinile HPV 6, 11, 16 şi 18, asociate mai frecvent cu dezvoltarea leziunilor cu această localizare.

Subtipurile 16 şi 18 sunt responsabile pentru aproximativ 70% din cazurile de cancer invaziv de col uterin şi leziuni precanceroase vaginale şi vulvare.
Subtipurile 6 şi 11 determină aproape 90% dintre cazurile de veruci ano-genitale. De asemenea, cele patru tipuri de HPV sunt responsabile de 35-50% din leziunile cu risc scăzut, localizate la nivelul colului uterin, vaginului şi regiunii vulvare, care determina rezultate anormale la testul Papanicolau.

Incidenţa condilomatozei genitale este în continuă creştere, reprezentând una dintre cele mai frecvente infecţii virale cu transmitere sexuală din lume (50% din adulţii activi sexual au fost infectaţi cu unul sau mai multe tipuri de HPV).
Calea sexuală reprezintă modalitatea principală de transmitere a virusului (risc de transmitere 60% la un raport), existând însă şi alte modalitaţi de infectare (prin secreţii, lenjerie de corp, instrumentar medical, mânuşi chirurgicale etc.) Prezervativul reduce riscul de transmitere/contaminare, dar nu protejează total. Incubaţia variază foarte mult, fiind cuprinsă între 3 săptămâni şi 8 luni (în medie 3 luni).

Cei mai mulţi indivizi infectaţi nu sunt conştienţi de statusul lor, determinând răspândirea virusului.
Factorii de risc pentru infecţia HPV includ vârsta tânără (20-29 ani), numărul de parteneri sexuali, debutul precoce al vieţii sexuale , boli cu transmitere sexuală asociate, utilizarea contraceptivelor orale etc.

Infecţia HPV poate fi simptomatică sau asimptomatică. La bărbaţi leziunile se localizează frecvent  în regiunea prepuţială şi fren, dar şi pe gland, la nivelul meatului urinar, pe teaca penisului sau scrot. La femei, apar condiloame mai ales la nivelul părţii posterioare a introitului, la nivelul labiilor şi perineului (vizibile), şi în zona intravaginală şi la nivelul colului uterin (infecţii subclinice, decelabile la examenul ginecologic).

În general, leziunile sunt papulo-verucoase sau pedunculate, uneori coalescente sub formă de plăci verucoase sau leziuni conopidiforme.
În funcţie de agresivitatea subtipului viral de HPV şi de capacitatea locală de răspuns imun, la ambele sexe, condiloamele acuminate pot lua uneori aspectul unor tumori gigante (condilomatoză gigantă Buschke-Lowenstein), de ordinul centimetrilor, produsa in principal de HPV tip 6 si 11.
Evoluţia leziunilor netratate poate fi spre regresie spontană (însă chiar după regresia leziunilor active, rămâne riscul de displazie de col, datorită infecţiei latente, asimptomatice la acest nivel). Mai frecvent însă condiloamele se extind, sau recidivează după tratament (datorită imunodepresiei, recontaminării sexuale, contaminării nesexuale, autoinoculării din leziuni situate la distanţă etc.).

Diagnosticul, asociază pe lângă examenul clinic, peniscopia sau colposcopia (foarte utile pentru leziunile invizibile cu ochiul liber, prin badijonaj cu acid acetic), examenul histopatologic şi detectarea prezenţei virusului prin genotipare.
Înaintea iniţierii tratamentului, trebuie efectuat un bilanţ de extensie dermatologic, ginecologic şi/sau urologic, pentru a fi determinată cu precizie extinderea şi localizarea leziunilor. Este necesară de asemenea testarea pentru alte afecţiuni cu transmitere sexuală (Chlamydia trachomatis, Mycoplasma, gonoree, sifilis, HIV etc), ce ar fi putut fi contractate odată cu infecţia HPV.

Tratamentul constă în distrugerea leziunilor evidenţiate la examenele anterior menţionate, prin metode chimice (podofilină, TCA etc) sau fizice (electrocoagulare, laser, crioterapie etc.).

Tratamentul cu laser CO2, asociat cu imunomodulare locală (Imiquimod) şi generală (tratament de stimulare a sistemului imunitar) dă rezultate foarte bune, pe termen lung, în controlul infecţiei HPV.

Vaccinarea este o soluţie eficientă pentru profilaxia cancerului de col uterin şi a celorlalte afecţiuni determinate de subtipurile 6, 11, 16 şi 18 ale HPV. Vaccinul este singurul care previne cancerul de col uterin, leziunile precanceroase, precum şi celelalte manifestări provocate de aceste patru subtipuri virale.
Sunt in curs de investigare vaccinuri terapeutice, destinate populatiei deja infectate cu HPV, avand la baza particule virale specifice, diferite de antigenele de fond ale vaccinurilor profilactice.

Pentru mai multe informatii despre tratamentul
si riscurile infectiei genitale cu HPV, va puteti adresa
Clinicii Bioderm Medical Center Bucuresti