Informatii utile despre herpes
Sunt descrise cel putin 8 tipuri de virusuri herpetice diferite, care pot determina manifestari cutanate, mucoase, uneori sistemice. Ne-am obisnuit sa denumim infectie herpetica leziunile datorate herpesvirusului tip 1 (localizate preponderent cefalic) si cele datorate herpes virusului tip 2 (localizate preponderent sub nivelul taliei); practicile actuale au dus la aparitia virusului tip 2 in leziunile din jumatatea superioara a corpului si a virusului de tip 1 in leziunile din jumatatea inferioara a corpului.
Prima manifestare a infectiei este de obicei mai severa, fiind extinsa, dureroasa, cu adenopatie regionala dureroasa. Putem intalni insa, eruptii severe, extinse, in cazul unor persoane cu depresie imuna importanta (cum ar fi cei aflati sub tratamente imunosupresoare, boli imune, SIDA). Leziunile se vindeca spontan in 10-15-21 zile, dar pot persista cicatrici daca virulenta a fost foarte mare pe un organism slabit sau daca traumatizarea repetata a dus la aparitia de cruste hematice. Virusul se retrage pe traseul nervilor senzitivi si sta adormit la nivelul ganglionilor senzitivi locali. Intr-o noua situatie de depresie imuna, virusul se reactiveaza si provoaca din nou leziuni rosii, cu cateva vezicule pe suprafata, parestezice, mai mici si mai putin dureroase, in acelasi teritoriu pe care s-a dezvoltat prima eruptie. Reaparitia leziunilor, denumita recurenta, nu este foarte frecventa, si apare in contextul unui moment de slabiciune a organismului (stres prelungit, nopti nedormite, expunere brutala la soare, raceli, perioada menstruala); sarcina poate reprezenta un moment de diminuare a apararii, cu posibile recurente, uneori severe si din nefericire, infectia poate fi transmisa la fat, cu urmari adesea grave.
Daca recurentele sunt prea frecvente ( > de 1 – 2 episoade / luna ), subintrante, sau daca manifestarile sunt prea zgomotoase (dureroase, extinse etc.), este necesara evaluarea starii de sanatate.
Dupa stabilirea diagnosticului de herpes (prin diferentierea clinica si prin teste de laborator pentru alte afectiuni), se poate institui un tratament, intotdeauna individualizat. Acesta consta in imunostimulare cu ingrijire uzuala in cazurile usoare sau in tratamente pe cale generala, in cure scurte sau lungi, in functie de fiecare situatie in parte. Evitarea traumatizarii leziunilor si protectia sunt factori importanti in limitarea extensiei si transmiterea la cei din jur.
Trebuie sa subliniem cateva aspecte de care trebuie sa tinem seama in prezenta unei infectii herpetice. Pe de o parte, desi este o boala care se transmite prin contact direct, prin mici leziuni de continuitate , nu putem stabili intotdeauna momentul infectant; aceasta mai ales pentru ca virusul poate fi prezent in secretiile persoanei infectate chiar in lipsa leziunilor vizibile cu ochiul liber asa incat este necesar si util sa stim sa ne ferim noi si pe cei din jur prin protectie. Medicatia antivirala (valaciclovir) reduce de asemenea riscul transmiterii herpesului genital.
Factorii de risc majori, care influenteaza transmiterea herpesului tip 2, sunt reprezentati de prezenta altor boli cu transmitere sexuala, numar crescut de parteneri sexuali, contacte sexuale intamplatoare, statusul socio-economic si educational scazut, cu nerecunoasterea starii de excretor de virus la cei care nu prezinta leziuni evidente clinic. Testarea serologica pentru virusul tip 2 are valoarea de a demonstra prezenta infectiei herpetice.
Primoinfectia in cursul sarcinii poate fi fatala fatului prin afectarea sistemului nervos, iar bebelusii care supravietuiesc raman cu sechele neurologice importante; virusul se transmite de obicei in timpul nasterii (de la mame eliminatoare de virus, chiar in lipsa leziunilor evidente). De aceea, femeile cu risc sunt sfatuite la abstinenta in a doua jumatate a sarcinii, iar in caz de eliminare de virus herpetic in preajma nasterii, este indicata operatia cezariana.
Nu in ultimul rand, herpesvirusul tip 2 este declarat factor co-carcinogen in carcinomul cervical, alaturi de alti factori de risc.
In concluzie, herpesul cu recidive frecvente, mai ales cu tipul 2 de virus, trebuie diagnosticat, tratat si urmarit cu atentie, iar populatia cu risc, mai ales tinerii, trebuie educati pentru a limita transmiterea virusului la persoanele din jur.
Dr. Dorina Giurcaneanu
Medic primar dermato-venerologie
Doctor in stiinte medicale